Trebuie sa ne apreciem prietenii...
Cioburi din sticla prieteniei
Sticla-n cioburi se transforma atunci cand din diverse motive nu suntem atenti si o scapam printre degete. La fel se intampla si cu prietenia. Unora le trebuie o viata sa intalneasca un prieten, altora mai norocosi doar o seara pentru a intalni mai multi. Ma simt norocoasa ca am reusit sa intalnesc cateva persoane care imi fac viata mai usoara zi de zi, care ma rasplatesc cu un zambet sincer atunci cand spun glume proaste sau probabil glume pe care doar ele le inteleg. Nu inteleg cum ai putea " sa dai cu piciorul intr-un zambet". Si facem des asta, ca oameni. Vad in jur cum prietenii frumoase sunt risipite intr-o multime de cioburi intr-o clipita si de cele mai multe ori din nimicuri. Prietenia este fragila precum sticla despre care vorbeam. Degeaba incercam sa punem cioburile cap la cap, de cele mai multe ori este in zadar. Este mai simplu sa lasam sticla pe raftul ei, in sufletul nostru. Eu am pus la pastrat in felul acesta cateva sticle si inca le numar chiar daca mi se spunea cand eram mai mica " daca le numeri, se inmultesc"- cu atat mai bine pentru mine!
Limite
Traim cele mai frumoase momente atunci cand totul iese altfel decat am planuit. Asta pentru ca spontaneitatea este ceea ce ne defineste, ceea ce ne facem sa fim unici. Intampinam piedici tot timpul, dar in ciuda acestui fapt reusim sa iesim la suprafata cu ultimile puteri. Le adunam din amintiri, prieteni, persoane care ne sunt alaturi, fie prin prezenta lor ori printr-un simplu salut. Ma bucur ca, desi negam asta, vedem partea plina a paharului- in cele din urma. Pare greu, insa doar noi suntem aceia care ne limitam propriile forte. Gresim atunci cand credem ca suntem singuri. Trebuie doar sa ne uitam putin in jur sa realizam ce frumoasa e viata, plina de surprize frumoase, plina de tot ceea ce am visat sau n-am indraznit sa visam din cauza zidului pe care il ridicam in mintea noastra zi de zi. Indrazniti sa visati, asa cum fac si eu.
De multe ori ma gandesc ce rost are acest blog. Habar nu am. Poate o sa aflu intr-un final. Stiu doar ca din cand in cand imi place sa cred ca tu citesti randurile acestea. O seara faina!
Ideea de-a fi fericit
Cruda realitate in care traim, nu e totdeauna precum pare. Degeaba incerc sa imi plang de mila, poate doar incerc sa ma consolez intr-un fel sau altul. La urma urmei oricum sunt si voi fi fericita. Pare cliseu, insa asta tindem sa facem zi de zi... "ne plangem de mila", ne istorisim trairile, faptele in ideea ca " cineva" ne va spune " e ok, toti trecem prin asta", dar nu e de ajuns. Stam si ne uitam in jur asteptand ceva. Dar ce? E total GRESIT. Se pierde timp pretios in acest fel. Si pentru ce? Pentru ca apoi sa ne simtim bine, parca mai bine decat o faceam inainte. E amuzant chiar. E ca un cerc vicios. Cum ar putea sa fie " mai bine " daca nu " dupa mai rau"? Cum? Atata timp cat inca putem sa visam si chiar sa traim visele, totul este ok. Pana in momentul in care nu o sa mai putem sa facem asta, ne ramane decat sa ZAMBIM!! Avem de ales? Totul tine de curajul de a fi fericit. Va doresc o zi fericita!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)